Joan a fost prima mea experienta de taparea. Am inceput timid, am dorit sa fie complecta, minutioasa  si datorita intuitiei mele, am gasit  drumul care a condus la rezolvarea problemei. Am constatat de asemenea cu surprindere, ca in timp ce lucram sa vindec pe altcineva, mi-am vindecat propriile probleme.  
            In ziua de Thanksgiving din 1999, logodnicul lui Joan, John a fost ucis intr-un ciudat accident de masina. Joan  se afla cu  parintii in vacanta si nu a plecat cu logodnicul ei  la  vinatoare asa cum obisnuiau in ultimii ani. Joan si parintii ei erau intr-o cabana in padure, la distanta mare de orice asezare. Vestea traumatica i-a fost data de catre patrula de stat.
            Joan si cu mine eram colege de serviciu si bune prietene. Am fost foarte ingrijorata pentru sanatatea ei, deoarece  din cauza traumei sufletesti, avea crize dese de depresie iar toate episoade  se soldau cu mari dureri de cap, insomnie, apatie etc. M-am dus  acasa  la parintii lui John pentru a o intilni  pentru ca ea nu mai avea curajul sa locuiasca singura; doream  sa  o pot ajuta. Durerea ei era deosebit de  mare  iar eu o intelegeam, pentru ca sotul meu a murit in mod foarte neasteptat citiva ani inainte. Propria-mi durerea era inca mare.
            Aflasem despre EFT si tapare intr-o scurta introducere la seminarul despre terapia meridianului. Am stiut foarte putin si am ezitat sa-mi folosesc cunostiintele limitate si neavind experienta intr-o situatie foarte delicata. Dar, pentru ca Joan continua sa plinga ore in sir am intrebat-o daca ar fi dispusa sa incerce un nou "exercitiu de relaxare".  I-am explicat si ea a acceptat.  
             Ne-am  retras  intr-un dormitor departe de  ceilalti ai casei  si am tapat o data cu ea de mai multe ori. Fiica ei, adolescenta, intinsa pe pat a privit la  mama ei cum se calmeaza pentru prima data in ziua aceia. Copila  a inceput sa vorbeasca despre John si ce mult a insemnat el pentru ea. Pentru ca plangea i-am facut si ei o tapare  timp de ciateva minute. Ea a adormit pe pat, imediat dupa tapare.
             A doua zi m-am intors din nou. Joan refuza sa minince. Deabia vorbea pe soptite si era asa de palida incit m-am gindit ca o sa lesine. Am tapat din nou impreuna. Culoarea ei imediat s-a imbunatatit, a putut vorbi si a mincat  normal la prinz. Am mai tapat impreuna cu o zi inainte de inmormintare pentru a se calma. I-am scris secventa de tapare pe o hirtie si am indemnat-o sa continue. In zilele urmatoare, am sunat-o sa o verific si sa vad ce face. Ea a continuat sa planga si apelurile au fost dureroase pentru mine, de asemenea.  
             Nu  vroiam sa o imping spre EFT desi ii mentionam despre asta, pentru ca nu cunosteam bine metoda; intre timp, am primit CD-urile  cu  EFT, le-am ascutat de multe ori  si am exersat pe zeci de voluntari. Prin februarie am avut rezultate uimitoare pe o mare varietate de probleme.
             Dar am fost speriata sa lucrez cu o durere imensa generata de moartea unei persoane dragi care mai era si atat de proaspata. La urma urmei, sunt atit de multe probleme si aspecte intr-o moarte recenta. Doar mai tirziu mi-am dat seama de ce aveam teama: era de fapt propria mea durere nerezolvata care ma oprea.
            Joan si John aveau planificat sa se casatoreasca de Ziua Indragostitilor in acel an. Ziua a venit si colegele ei m-au sunat  sa imi spuna ca sunt ingrijorati de ea, de starea ei emotionala. Joan a plans toata ziua la servici. Am fost de acord sa merg la casa lui Joan pe timpul noptii. Ea mi-a spus plangand ca plange in fiecare zi citeva ore. I-am spus ca am invatat mai mult  despre EFT.  Nu am putut suporta sa-mi vad prietena asa de disperata si asa am inceput din nou sa tapam. De data aceasta am utilizat afirmatia "Chiar daca..." pentru orice mi-a trecut prin minte. Si, din moment ce  trecusem si eu printr-o durere similara, am imbogatit afirmatiile si am tapat timp de 3 ore neintrerupt. In  cele din urma ea s-a calmat si a spus ca ar putea acum sa adoarma.  
             Joan m-a sunat dupa doua zile si mi-a spus ca a dormit toata noaptea de Valentine. Ea a spus ca s-a trezit a doua zi cu senzatia de depresie, dar nu a plans si a fost capabila sa faca treaba in casa. A  dormit destul de bine de asemenea si cea de-a doua noapte. Ea mi-a spus emotionata ca cea  mai uimitoare parte a fost faptul ca pe la ora doua, fiind la lucru a simtit literalmente ca depresia"S-A RIDICAT" . Ea a spus ca a fost o senzatie fizica, puternica, de usurare si ea a fost convinsa ca a ajutat-o taparea .  
              Depresia nu a revenit. Exista cu siguranta o multime de aspecte pentru Joan de rezolvat. Ea a mai plans cite o data cind isi aducea aminte dar erau minute nu zile in sir. Joan a devenit un pasionat EFT-ist. Ea a rezolvat multe aspecte dureroase legate de moartea lui John si relatia lor. De Craciun, la un an de la moartea lui a putut sa treaca fara depresie si fara sa fi plans excesiv. Ea este acum recunoscatoare pentru ocazia de a fi iubit si a fi iubita de catre un astfel de om. Ea spune ca multi oameni nu au nici macar o data sansa sa aibe ceea ce a avut ea. Am privit-o cum se schimba in bine.